În culisele performantei lui Horia Tecău

Interviu cu profesor Ioan Macoveciuc

Pentru mine, fiecare copil e un element de studiu. Fiecăruia îi pun în valoare calităţile cu care este înzestrat.

Premiile Tenis Partener, din noiembrie trecut, au prilejuit o întâlnire specială între dumneavoastră şi Horia Tecău, jucătorul de care vă leagă o poveste care durează deja de aproape 20 de ani. Ne puteţi spune cum a decurs prima întâlnire cu juniorul Horia?

- Nu numai reîntâlnirea cu Tecău mă bucură, ci şi faptul că lumea tenisului are astfel şansa să cunoască drumul lui către marea performanţă. Însoţiţi de tatăl lor, Romeo, cei doi fraţi Tecău au venit la tenis când Horia avea 5 ani şi 4 luni, iar Andrei 6 ani. Faptul că eu aveam grupe de performanţă l-a făcut pe directorul Liceului “Nicolae Rotaru” să-l recomande pentru pregătirea lor pe colegul meu care se ocupa de iniţiere, Nicolae Ene. După câteva luni, acesta a avut însă unele probleme familiale care l-au ţinut departe de club. Tatăl lui Horia venea adesea să urmărească felul în care se lucra, dar îl găsea pe fiul său mai mic jucându-se singurel la perete. Văzându-l la gard, i-am propus să lase copiii la mine până se reîntoarce colegul meu. După două-trei săptămâni de lucru cu ei, Romeo Tecău mi-a spus: De la tine nu mai plec! În acest răstimp, Horia învăţase să lovească 20-30 de mingi fără greşeală, de pe ambele părţi, de pe colţuri. La 7 ani a început să joace în turnee, iar la 10 ani devenea campion naţional la Timişoara, învingându-l în finală pe Adrian Ungur.

Cei 37 de ani de carieră au în relatările sale ritmul alert al comentariilor sportive. Profesorul Ioan Macoveciuc le ţine socoteala cu multă conştiinciozitate, prin filtrul emoţional al rezultatelor elevilor săi, Les Petits As 1993, Orange Bowl 1999 sau Australian Open 2002 fiind repere de timp mult mai de nădejde decât impersonalele file din calendar. Este cel căruia Horia Tecău, primul român prezent la Turneul Campionilor, după aproape tot atâţia ani câţi numără cariera antrenorului său din juniorat, spune că îi datorează începuturile lui în tenis.

Unul dintre cele mai importante momente pe care Horia şi le aminteşte din perioada colaborării cu dumneavoastră este câştigarea trofeului de dublu la Campionatele Europene pentru juniori, de la San Remo, în echipă cu Florin Mergea. Când aţi sesizat potenţialul lui ca jucător de dublu?

- La 14 ani, Horia juca, împotriva lui Florin Mergea, finala Campionatelor Naţionale de juniori. Conducea în decisiv, avea minge de meci, dar, cu două retururi nebuneşti, Mergea a egalat şi apoi a câştigat în tiebreak. Această finală le-a fost favorabilă amândurora. De ce!? Dacă Horia câştiga, mergea la Campionatul European cu un alt jucător, din Cluj, şi nu ştiu ce ar fi fost atunci. Aşa, cu Mergea a reuşit să câştige la dublu. Nu numai atât! În acelaşi an, pentru ei au continuat rezultate de excepţie la turneele americane Eddie Heer şi Orange Bowl. A fost anul de lansare în marea performanţă. De pe când aveau 16 ani insistasem pe lângă tatăl lui Horia şi-al lui Mergea ca băieţii lor să se axeze pe dublu. Ei au avut a doua mare şansă când, la 17 ani, la insistenţele lui Ilie Năstase, au jucat dublu în echipa de Cupa Davis. Horia Tecău are un cuvânt mare de spus la dublu.

Cum aţi caracteriza relaţia dintre un antrenor şi “învăţăcelul” său?

- În tenis, relaţia profesor-elev este una de prietenie. Copilul trebuie să ştie că profesorul are rolul de a-l educa, de a-l instrui. Cunoştinţele, experienţele se transmit copiilor în procesul instructiv-educativ, în cadrul antrenamentelor, dar e necesară şi o activitate de cercetare. Pentru mine, de pildă, fiecare copil e un element de studiu. Îi pun în valoare calităţile cu care e înzestrat, şi important e ca el să-şi dorească asta. În felul acesta, copiii pe care-i pregătesc au o şansă deosebită.

Ardeleanul practicant de pentatlon, hochei pe gheaţă şi volei, ajuns la un moment dat în echipa de rugbi a CSM Suceava, absolvent al Institutului de Educaţie Fizică şi Sport din Bucureşti, cu 10 la lucrarea de diplomă şi cu brevet de invenţie, şi cel care l-a pregătit pentru succes şi pe Andrei Pavel este, din 1974, profesor de tenis la Clubul Sportiv Şcolar Nr. 2 din Constanţa, unde continuă să formeze campioni.

La Gala Premiilor Tenis Partener aţi primit o distincţie pentru dăruirea şi implicarea în formarea noilor generaţii de campioni. Ce însemnătate au pentru dumneavoastră performanţele elevilor pe care i-aţi pregătit?

- Sunt mândru de rezultatele lui Horia Tecău. El a avut marea şansă că a crescut şi s-a format într-un nucleu de finalişti şi campioni naţionali. Când el avea 8 ani, în 1993, Dumitru Caradima, care câştigase patru titluri de campion naţional, făcea finala turneului Les Petits As. Au mai fost şi Gabriel Moraru, venit la 11 ani, care la 14, 16 şi 18 ani a ieşit campion naţional, iar la 19 era campion de seniori, Alina Bilecă, finalistă la nivel naţional la 12 ani, semifinalistă la 14, 16 şi 18 ani, campioană europeană pe zona est. Şi mulţi alţii. Un an de excepţie a fost 2009, când am obţinut cu jucătorii mei 14 medalii la Campionatele Naţionale.

Care e cel mai important sfat pe care îl puteţi da unui jucător de tenis aflat la început de drum?

- Să fie muncitor, să fie în stare să suporte munca grea. Aşa va ajunge sus!